Prin padure

-Ti-am spus eu sa nu vii?...
Eu trebuie sa vanez...
Poate ma ajuti...

Reiji il ajunse din urma:
-Aham.

-Nu-mi sta in cale...
Poate te musc...

-Greu de crezut ca poti musca alt vampir!Ma rog.si Adahaki isi scoase singura arma,sabia.Si se puse sa darame un copac.

"Hehe,ciudati baieti"rase aceasta in gandul sau zgariind alt copac,care cazu langa cei doi baieti care incepeau sa se indeparteze de ele.

-Mikato,mai incet!Nu o sa mai fie copaci!

-Eto....trebe sa-mi consum nervi pe ceva..spsue aceasta zgariind alt copac.

-,,Minunat!Acum sa nu-mi spui ca daca nu mai ai copaci o sa-ma tai si pe mine!"

-Eto...Nu fac eu asa ceva.Sunt totutsi om,nu un om pe deplin,dar totusi u nom,si nu-mi ranesc prieteni,si n uvreau s ava mai fie teama de mine!spsue aceasta ridicand tonul in timp ce culoarea ochilor se schimba intr-un rosu intens.

-Linisteste-te!Stiu ca este om su nu ti-ai rani prietenii!

Culoarea ochilor se schimbase intr-un verde linistitor,iar Mikato cazu in genunchi in fata lui Adahaki.
-Nu merit...Nu merit sa traiesc.....spsuea ceasta incepand usor sa planga.

-Ce spui?Te auzi ce spui?si adahaki se apleca si o ridica.Eu spun ca toate vorbele trebuie sa aiba un motiv mare pentru a fi spuse!

-Umm......am avut niste probleme...Din cauza lor...Nu merit!...Sunt o lasa,asta este!spsue fata tipand si incepand s aplanga mai tare,incepand sa alerge prin padure indepartanduse de Adahaki.

-Stai!si Adahaki se ridica si alerga dupa fata.Mikato-chan!

Miakto continua sa alerge,pana cand ajunse in inima padurii.Se aseza langa trunchiul unui copac,si planse in continuare atingandusi medalionul.

Adahaki inca o cauta pe fata.Dupa ce o vazu,se aseza langa ea si ii spuse:
-Poti sa-mi spui ce s-a intamplat...

-E vorba...despre...copilarie,si puterile astea blestemate!spuse aceasta printre lacrimi stangand coplierul de la gatul sau.

-Spune!Si eu am avut probleme cu copilaria...

-Da,dar nu cred ca a murit cineva din cauza ta!spsue aceasta apropae tipand printre lacrima,culoarea ochilor devenind maronie.

-Nu a murit,la mine doar i-au fost sterse gandurile,iar dupa a murit!De fapt s-a sinucis!Lasa!Stiu ca,viata nu este mereu roz,dar ce-a fost,a fost.Trebuie sa treci cu capul inainte!spuse Adahaki punandu-i mana pe umar.

-Nu!Nu pot sa trec cu vederea,nu am invat sa-mi folosesc puterile atunci,iar el......a platit cu viata sa pentru a ma salva....psue aceasta strangand din ce in ce mai tare medalionul.

-Nu stiu!Cauta intr-o carte cu vraji!Dar eu iti spun ca,daca s-a sacrificat pentru tine,atunci este odihnit!

-Nu ma bantuie el,ci amintirile cu el si cu mine...Nu mai conteaza,sunt o proasta!spsue aceatsa ridicanduse si incepand sa se plimbe usor lasand-o pe Adahaki uitanduse la ea.

-,,Eu si gura mea mare!"isi spuse Adahaki uitandu-se la fata.

Mikato se plimba incet atingand un copac,incepand amintirile s aii invaluie gandul.Se sprijini de copac si incepu sa viseze cu ochii deschisi...